Fiecare inimă are povestea ei!

Am dăruit bucăți din inima mea  Unor oameni care n-au lăsat nimic în schimb.  Am rupt bucăți din ea și-am lipit-o strâmb.  Răni au rămas, ce nu se mai închid, așa  Că sângerează inima mea.   Un colț aici, acolo o cicatrice adâncă ce durea.  Dincolo o rană, ce nu se mai vindeca.  Inima-mi, multă dragoste-mpărtășea.  Iubire multă …și negreșit  Fiecare cicatrice e-un om, pe care l-a iubit.   Cine știe, într-o zi , se vor întoarce la mine  Să umple golurile lăsate-n inima mea,  Cu bucăți din inima lor. Cu mâini tremurânde  Le-o voi accepta, căci, pe calea vieții, să mergi cu inima întreagă,  Se cheamă că n-ai iubit, că viața nu ți-a fost dragă!   ( Silvie Manole )

Într-o buna zi un tânăr s-a oprit în centrul unui mare oraș și a început să le spună trecătorilor ca el are cea mai frumoasă inimă din lume. În scurta vreme, s-au strâns în jurul lui o mulțime de curioși și trecători. Inima lui nu avea nicio crăpătura, nici cea mai mică  zgârietura nu se vedea pe ea.

Da, au căzut cu toții de acord… Era cu adevărat cea mai frumoasa inima pe care au văzut-o vreodată.Cu cât oamenii ii admirau inima mai mult, cu atât tânărul se lauda și mai tare cu inima sa frumoasă.

Era tare mândru de ea… Deodată, un bătrânel își face loc în fața mulțimii și spune cu o voce liniștita, ca pentru sine: “Și totuși, inima ta nu este nici pe departe la fel de frumoasă ca inima mea”.

Brusc, toate privirile oamenilor, inclusiv cea a a tânărului, s-au îndreptat către inima bătrânului. S-au uitat cu toții la inima ce bătea în pieptul bătrânului. Într-adevăr, inima bătrânului bătea cu putere, însă  era plină de cicatrici.

Avea locuri de unde bucăți din ea fuseseră smulse și alte bucăți puse la loc, dar nu se potriveau chiar bine și se puteau vedea și câteva margini crestate. Ba mai mult, în anumite locuri ale inimii erau scobituri adânci din care bucăți întregi lipseau.

Oamenii se uitau muti de uimire la bătrân. “Cum poate sa spună ca inima lui este mai frumoasă ?”, șopteau intre ei. 

Tânărul s-a uitat și el atent la inima bătrânului, a văzut în ce stare se afla și a început sa rada.  “Probabil ca glumești”, a spus acesta. “Uita-te la inima ta și uita-te și la inima mea. Inima mea este perfecta, pe când a ta este toată numai cicatrici și lacrimi.” “Da”, a spus cu blândețe bătrânul. Inima ta arata perfect, însa nu as schimba-o niciodată cu a mea. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana căreia i-am dat dragostea mea – smulg o bucata din inima și le-o dau lor, iar ei adesea îmi dau o bucata din inima lor care se potrivește în locul gol din inima mea. Dar fiindcă bucățile nu sunt rupte la milimetru, am anumite margini colțuroase și aspre pe care le prețuiesc deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împărtășit-o.”

Lasă un răspuns