Goguleana

Eu asa de mult mi-am iubit mama ca in ziua cand a murit a fost a doua oara in viata mea cand mi-am pierdut mintile. Asa de mare a fost suferinta. Mama murise iar eu eram sigura ca doarme. Doar cand se racise am realizat tragedia. Mama a murit acasa in patul ei seara la 22.43. Stiam ca sfarsitul este aproape si nu am suportat ca mama sa moara in spital. Eu singura am spalat-o si am imbracat-o seara. Dimineata am ajutat medicul si la imbalsamare. Aducandu-i cele necesare. Chiar pe fondul unei suferinte imense m-am mobilizat. Este o prostie sa fugi de un parinte iubit mort. Altora le este frica. O stupizenie. Eu am avut-o pe mama la pat multi ani si doar eu ma ocupam de ea.

Amintirile mele cu mama sunt pe atat de dureroase pe atat de frumoase si profunde.

Noi eram doua firi complet diferite. Mama era o persoana energica si iute iar eu mult mai lenta si tipicara. Mama era cheltuitoare eu cumpatata si tot timpul puneam ceva deoparte. Mama ajuta pe toata lumea cu o darnicie necontrolata eu eram mai atenta faceam o selectie. Mama avea multe prietene eu doar trei dar foarte bune. Dar in ciuda acestor deosebiri ne-am inteles din prima clipa a vietii. Asa de mult ne iubeam ca peste tot noi mergeam impreuna. Cand eu am crescut toate treburile gospodaresti le faceam impreuna intr-o armonie deplina. Aveam in comun veselia si gusturile la imbracaminte. La noi cadourile erau foarte usor de ales aveam aceleasi gusturi. Si nu aveam vicii nici eu nici mama nu am fumat si nu consumam alcool. Este drept ca adoram parfumurile. Dar de acestea am avut parte doar dupa revolutie. Cat timp am lucrat eu in strainatate inafara de bani lunar ii trimiteam mamei pachet cu haine, cosmetice si parfum. Nu ne-au placut machiajele noi ne purtam natural si fara vopsirea parului. Mama a avut un par frumos cret. Eu doar putin ondulat. In schimb tenul mamei a fost impecabil si nu folosea decat Apidermin. Aici si eu am mostenit-o.

Mama niciodata nu ma certat. Era asa de mandra cu mine. Eu tot timpul am invatat foarte bine. Era asa de fericita cand mergea la scoala la sedintele cu parinti fiindca primea numai laude. Eu oricum invatam din placere dar eram si foarte ambitioasa. Eu in vacanta de vara deja de prin luna august mi se facea dor de scoala. Dar risipem dorul ca mai lucram la matematica si citeam.

Eram doua mari iubitoare de muzica. Ascultam acelasi gen de muzica. Eu dupa ce a murit in accident primul meu partener de viata am avut asa un soc ca nu am mai suportat sa ascult muzica. Trei ani am tinut doliu fara pic de muzica. M-am dedicat serviciului si mamei. Nu sunt nici acum tratata dar cu multa vointa unele cantece le pot asculta. Altele din pacate nu. Dar si pe cele pe care nu le suport le ascult fortat chiar daca lacrimile imi siroiesc pana la inec. Sunt constienta ca nu mai vreau sa sufar. Am suferit destul. Acum sunt bine, am planuri de viitor sunt intr-o relatie deci sunt fericita.

Mama iubea mult acest cantec. Cand imi este dor de mama ascult acest cantec si ma gandesc cu toata dragostea din lume numai la ea.

Mama scria cele mai frumoase poezii din lume. Prima poezie a mamei a fost Frunza urmata de Micuta balerina, Sincope, Papusa , Norocel – asa il alinta mama pe fratele meu mai mic. Intr-un acces de furie in urma sidromului de tulburare bipolara in absenta noastra de acasa dupa divort a rupt toate poeziile si toate pozele. Cand am ajuns acasa mama statea pe jos in mijlocul camerei cu foi si poze rupte de jur imprejur. Suferinta sufletesca face ravagii. Te transforma din om in neom. Cum s-ar spune plange sufletul in tine de durere. Nu sunt exagerari.

Sunt sigura ca mama ar fi fost si mai mandra de mine acum. Mama avea o vorba care o spunea din tot sufletul cand plecam in special din tara Te iubesc si te voi iubi intotdeauna ai grije de tine mama. Iar eu tot timpul o dojeneam si ii spuneam ca Nu te cred ia spune tu ZAU CU LIMBA SCOASA si mai vedem daca te cred ……. si radeam amandoua si ne imbratiseam.

Mi se mai face dor de tine mama

Asa cum mi se face iarna dor de soare

Si toata viata mea am sa te iubesc

Dragostea pura tot de la tine mama o mostenesc

Frumoasa ai fost ca o Cosanzeana

Te alintam scumpa mea Goguleana

Fericita sunt cand in vise tu apari

Dar cum apari asa tu si dipari

Eu nu am talentul mamei la scris poezii dar aceste versuri ii le dedic din inima doar ei.

Lasă un răspuns