Ce-ar fi viaţa fără… ?

Ce frumoasă e nobleţea,
Când învinge urâciunea
Şi înalţă frumuseţea,
Care adoră înţelepciunea.

Ce-ar fi viaţa fără amintiri?
Şi sufletul fără iubiri?
Ce-ar fi gura fără vorbiri?
Şi trupul viu fără simţ şi simţiri?
Ce-ar fi omul fără harul divin?
Un robot viu, pustiit de tot ce-i sublim.

Dacă nu ai sădit nici un pom, atunci încearcă să faci alte fapte bune. Dacă nu ai făcut nicio casă, atunci ajută la pacea celor care au făcut mai multe pentru semenii lor. Dacă nu ai copii, atunci încearcă să te porţi ca un părinte cu cei din jurul tău. Dacă nu ai şcoală multă, atunci nu ocoli izvorul cunoaşterii. Dacă nu înţelegi fenomenele din jur tău, atunci respectă pe cei care te învaţă tainele lor. Dacă vrei să devii înţelept, fii un bun creştin, şi vei fi răsplătit, omule, ca toţi cei care au făcut, ceea ce tu nu ai putut.

Viaţa fără credinţă
Este suferinţă,
Viaţa fără cinste şi dreptate
Este a sufletului moarte.

Când o raza de lumină creatoare
Candela de pe altarul cerului poetic îmi aprinde,
Nu mă întreba unde alerg grăbită…
Căci vreau cu ochii visului satisfăcut, să o întâmpin!

Valeria Mahok

Un comentariu la „Ce-ar fi viaţa fără… ?”

Lasă un răspuns