Gugulanul

Gugulanii, neam de oameni muncitori si falosi, se trag de la muntele sacru al lui Zamolxe, Varful Gugu. Istoria nu i-a facut sa-si abandoneze tara – Gugulania – , imaginar trasata peste Banatul montan.

Aproape 100.000 de romani se falesc cu numele de gugulani. Pe ei ii uneste o istorie construita in jurul Varfului Gugu, obiceiuri neschimbate de veacuri, faima de a produce cele mai bune mere. Si mandria.

Tara aceasta de langa noi exista de mai bine de 2.000 de ani, dar nu este trecuta pe nici o harta. Se numeste Gugulania. Avem nevoie de o lectie de geografie, nu-i asa? Delimitare teritoriala: Valea Bistrei, incepand de la Bucova la Caransebes, culoarul Timis – Cerna, pana la Teregova, Rusca, Valea Higegului, Muntii Godeanu, pana la izvoarele raului Bistra. Forma de relief predominanta: munte. Vechea vatra a Gugulaniei se afla pe cel mai inalt varf al Muntilor Godeanu, Gugu (2.291 m), iar capitala se gaseste la Caransebes. Populatie: 80.000 de locuitori. Ocupatii de baza, prin traditie: agricultura si cresterea animalelor, negotul cu mere. De religie ortodoxa, gugulanii sunt considerati “de cea mai curata origine dacica”, iar leaganul poporului, Varful Gugu, este numit “muntele sacru al lui Zamolxe”.

Oamenii si muntele lor sfant fie se ascund privirii muritorilor, fie se falesc. “… Acest cel mai inalt pisc al Masivului Godeanu uneori se ascunde. Daca vii din Retezat spre apus si e senin si soarele straluceste in sens avantajos, Gugu poate fi invaluit in ceata, sau cine stie cum si in ce, fiindca pentru vedere apar numai cerul si orizontul, ca si cum muntele ar fi straveziu”, nota Victor Kernbach, in “Muntele ascuns al lui Zamolxis”, din “Romania pitoreasca” nr.7/ 1972. Gugulanii se ascund in spatele portilor inalte, in curtile interioare ale caselor lor, in spatele obloanelor trase peste ferestrele de la strada. Asa i-am gasit la Turnu Ruieni, dar asa ii vezi pretutindeni in tara lor, Gugulania.

Gugulanul ar putea fi descris pe scurt ca un om de zona de munte, un iubitor de frumos, in ciuda naturii aspre, si care pastreaza cu sfintenie traditiile. Pentru ca gugulanii, cu obiceiurile si felul lor de a fi, ar putea fi descrisi prin elementele de infrumusetare ale portului si gospodariilor, duse pana la extrem, “din fala”, si care inglobeaza elemente ale culturii de la inceputul lumii si pana acum. Ceapsa si opregul sunt, astfel, elemente ale portului popular gugulan cu rol estetic. Nicoleta Guma, directorul Muzeului Judetean de Etnografie si al Regimentului de Garda din Caransebes, asociaza aceste elemente, caracteristice acestei zone, cu reprezentari de pe ceramica culturii Hamangia. Obiceiurile impamantenite in tara gugulanilor pastreaza puternice reminiscente ale culturii dacice precrestine. Motiv pentru care sunt considerati, de multe ori, mostenitorii cei mai vrednici ai inaintasilor nostri.

EMBLEMA

“Gugulan cu car cu mere

Si cu frumoasa muiere

Ma dusei sa cumpar mere

Si cu ochii-s la muiere

Gugulanu-i om cu minte

El ti-o spune mai ânainte

“-Eu vand mere, eu vand pere, Dar nu-mi vand a mea muiere-”
(Achim Nica, “Gugulan cu car cu mere”)

mai multe https://www.voci.ro/cine-sunt-gugulanii/

Lasă un răspuns