Căsuța sufletului

O căsuță mică din cărămidă cu două cămăruțe ordonate și curate în care locuiesc două cucoane. Într-o cameră stă fericirea asociată cu primăvara și iarna într-un decor de verde cu alb, iar în cealaltă cameră se află nefericirea asociată cu vara și toamna în decor de albastru cu galben.

Când te afli în interiorul căsuței, ți se pare uriașă. Ea nu arată la fel pentru toți cei care ajung în interiorul ei. Casa sufletului are scări, însă nu le zărești capătul.

În camera nefericirii nimeni nu are dreptul să râdă. Camera pare fără ieșire dar este nevoie să asculți vocea ta interioară, să o înțelegi și să știi că totuși, prin culoarul inimii poți pătrunde rapid în camera fericirii.

De multe ori cele două cucoane se mai războiesc încercând să te atragă să locuiești într-una sau în cealaltă din cămăruțe. Mai precis doar nefericirea duce lupte aprige pe când fericirea face tot posibilul să țină piept atacurilor și astfel sufletul să se simtă bine.

În camera fericirii te simți minunat, inima îți bate într-un ritm vesel, îți vine să cânți, să dansezi să creezi ceva frumos și să faci un bine cuiva. Acolo te simți deștept și ușor precum un fulg care zboară în loc să pășească. Aici iți pui dorințe și orice gând devine realitate._Toate lucrurile sunt pufoase și moi și este plăcut  cald și răcoare. Când te întinzi în pat, te cuprinde un somn dulce, iar deasupra capului se ivesc îngeri care dansează și cântă cufundați în lumină, magie și iubire.

În camera nefericirii, soarele nu răsare nici vara. În ciuda curățeniei pe care o face zi de zi, ceas de ceas, sunt multe pânze de păianjeni. Aici se aud zgomote, vaiete, sunt lacrimi și se plimba în voie doar deziluziile. Cu cât petreci mai mult timp acolo, cu atât devii mai slab și vulnerabil. Nefericirea este nedreaptă și rea. Ca să o poți contracara e nevoie de atitudine. Nu poți fi tolerant fiindcă devine frustrant, de multe ori ea este mai perseverentă decât ar trebui. Ai dori să fii cu un pas înaintea ei, dar ea trufașa, iți dă impresia uneori că totul este frumos și face în asa fel încât într-o clipă iluzia să se transforme în deșertăciune.

Din păcate în aceasta căsuță eu nu pot primi musafiri, este doar locul pe care îl deschid și îl închid ori de câte ori mă năpădesc amintirile.

Lasă un răspuns