Paul Cornea

Istoricul, criticul şi teoreticianul literar Paul Cornea s-a născut la 3 noiembrie 1924, potrivit „Dicţionarului biografic al literaturii române – A-L” (Aurel Sasu, Editura Paralela 45, 2006) (alte surse menţionează anul 1923, drept anul naşterii), în Bucureşti, unde a urmat studiile liceale şi universitare. A absolvit, în 1948, Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, potrivit Agerpres.

Şi-a început cariera didactică, în 1949, la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, unde a obţinut titlul de doctor în filologie (1971).

A fost director general în Ministerul Culturii (1953-1964), cercetător şi şef de sector la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”.

După 1990 a fost secretar de stat în Ministerul Învăţământului; şef de catedră şi decan al Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti (1992-1996); profesor emerit la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti.

A debutat în 1946 cu articole în ”Studentul român”, iar editorial în 1962, cu „Studii de literatură română modernă”, potrivit lucrării „Dicţionarul general al literaturii române” apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004). A colaborat la ”Revista literară”, ”Gazeta literară”, ”Contemporanul”, ”România literară”, ”Revue des etudes sud-est européennes”, ”Limbă şi literatură”, ”Manuscriptum”, ”Viaţa românească” ş.a.

A iniţiat şi a condus, din 1967, seria de „Documente şi manuscrise literare”. A coordonat volumul „Reviste literare româneşti în secolul al XIX-lea” şi „Structuri tematice şi retorico-stilistice în romantismul românesc” (1979) şi a publicat antologii de texte, precum volumele „Gândirea românească în epoca paşoptistă” (I-II, 1969, în colaborare); „I. Heliade Rădulescu interpretat de…” (1980).

Dintre volumele publicate menţionăm: „Anton Pann” (1964), „De la Alexandrescu la Eminescu” (1966), „Originile romantismului românesc” (1972, reeditată în 2008), „Oamenii începutului de drum” (1975); „Conceptul de istorie literară în cultura românească” (1978), „Regula jocului. Versantul colectiv al literaturii” (1980), „Itinerar printre clasici” (1984), „Introducere în teoria lecturii” (1988) (trad. italiană, 1993), „Aproapele şi departele” (1990), „Semnele vremii” (1995). Alte volume: „Introducere în teoria lecturii” (1998), „Interpretare şi raţionalitate” (2006), „Ce a fost – cum a fost. Paul Cornea de vorba cu Daniel Cristea-Enache” (2013).

”Atras deopotrivă de concreteţea fenomenului (rebel verificărilor conceptuale prin haotica-i individualitate) şi de ordinea conceptelor, Paul Cornea oscilează între plenitudinea criticii şi altitudinea abordării teoretice, postulând necesara lor coexistenţă şi realizând Continuă lectura →

Lasă un răspuns