Privirea spune totul!

Cunoști omul după privire doar dacă te uiți în ochii celui din fața ta, poți sa iți faci o primă impresie. Chiar dacă vrem sau nu vrem, prima impresie contează pentru noi și pentru alții.

Aceasta primă impresie se creează în primele 20-30 de secunde ale unei relații. După ce ai cunoscut pe cineva, tu ți-ai format aceasta primă impresie, dar și celalalt și-o formează pe a lui, despre tine.

Poate ca ați auzit ca pupilele noastre se dilată atunci când vedem ceva care ne place – fie ca este o persoană sau un lucru pe care ni-l dorim foarte mult.

Astfel, tot ceea ce ne atrage și ne creează emoții pozitive ni se dezvăluie prin dilatarea pupilelor.

Fragili și clari, ochii reprezintă nu doar o parte vitală a organismului, ci vorbesc despre caracterul omului, gândurile ascunse ale acestuia și eventualele întâmplări din viata lui. Privirea este un mijloc de comunicare a emoțiilor, a sentimentelor și a stărilor sufletești. Când vorbești cu cineva și privești acea persoana în ochi, acest lucru denota interes și atenție mărită. Îmi place aceasta expresie: “Cel mai ascuns secret este la vedere”.

Felul în care privești, spune totul despre tine, iar cel care este privit îți poate citi în suflet, la rândul său, ca într-o carte deschisă. Ochii nu mint. Aceștia sunt ferestrele sufletului și întotdeauna spun adevărul.

Dezvoltarea unor relații speciale cu anumite persoane, înseamnă, pur și simplu, să te uiți în ochii ei și să înțelegi adevăratul mesaj. Nu este nevoie de cuvinte pentru a transmite ceva. De câte ori nu ai găsit similarități și ai fost de acord cu cineva, doar uitându-te în ochii acelei persoane ?

Privirea din ochii cuiva ne ajută întotdeauna sa realizam care sunt intențiile acelei persoane, cu adevarat. A învăța sa înțelegi cu adevarat fiecare gest al unei persoane este, numai din privire, este un element cheie în a învăța să ai încredere în cei din jurul tău.

„Mai grăitori sunt ochii decât urechile” – spune un vechi proverb -, subliniind, astfel, gradul ridicat de transparentă a trăirilor subiective în raport cu alte simțuri. „ Un ochi plin de sinceritate răspândește în jurul lui o aromă specifică… Tot sufletul, tot caracterul omului se arată pe fața sa, în ochii săi” scria Marcus Aurelius.

O întreagă literatură poate fi adusă în sprijinul elocvenței expresiei privirii umane.

Cum stai în ramă şi te uiţi
Atât de trist la mine,
Mă-ntreabă ochii tăi miraţi:
— „Mă mai cunoşti, străine?”

— „Urâtule, nu te cunosc!
Prea palid eşti la faţă
Şi prea bolnavi ard ochii tăi, —
Privirea lor mă-ngheaţă…

Că te ştiam copil nebun,
Crescut în vânt şi soare, —
Obrazul rumen, ochii vii
Şi gura zâmbitoare.

Natura toată se-nchina,
Ascultătoare ţie:
Aveai palat un crâng întreg
Şi-o luncă-mpărăţie!

De-acolo, într-o zi, te-au dus
Între străini, departe,
Să uzi cu lacrimi de copil
O urâcioasă carte.

Dar anii lungi, ducând cu ei
Pustiu-nvăţăturii,
N-au stins văpaia ochilor,
Nici zâmbetele gurii.

Ştiai să cânţi şi să iubeşti,
Pornit pe râs şi glume…
Dar tot avântul tău pieri
Când ai intrat în lume.

Aşa pesemne-ai fost ursit
Să suferi prea devreme.
Şi gura ta, nici chiar acum,
Nu ştie să blesteme!

Uşor păstrează urmele
De paşi adânci nisipul.
Ci sufletul meu nu-i aşa
Cum mi-l arată chipul:

Veninul suferinţelor
În piept să mi se strângă, —
Eu vreau să râd!… Dar ochii tăi
Au început să plângă.”

George Topîrceanu – Către chipul din oglindă

Lasă un răspuns