O viață nouă

A trăit un om, odată, undeva într-un oraș
Despre acest om se spune că era un pătimaș
Era pătimaș, sărmanul, căci putea servi model
Și în oraș nu era altul, așa pătimaș ca el.

Zice, că avea o pipă fabricată, nu din humă,
Ci din porțelan albastru,
Era o pipă de spumă,
Toată ziua ținea pipa, ca pe o podoabă scumpă.

Nu se despărțea nici noaptea de lângă această pipă.
„Măi Petrică, lasă pipa! „, zicea soția cu bine,
Însă Petre îi răspunse: „Mai bine mă las de tine!
Pipa asta, măi nevastă, e o cinste, e o fală
Și dacă mă las de dânsa nu mai fac nici o scofală!

Casa și averea-ntreagă nu fac cât acestă pipă,
Mă gândesc că fără pipă n-aș putea trăi o clipă!”
Într-o zi, cu o carte-n mână, un frate la el veni,
Și deschise Cartea Sfântă și citi despre Isus.

Așa a făcut timp de o lună, se ducea la el mereu,
Și citea din Cartea Sfântă că-l iubește Dumnezeu.
Însă nu-ndrăznii să-i spună ca să se lase de pipă,
De teamă să nu-l jignească sau să nu-l ia prea în pripă.
„Nene, Petre! „,zise dânsul, ” Tu, vrei să-nveți ceva nou?
Ia Scriptura de la mine, ia-o, că ți-o fac cadou!

Și-atunci când îți vine poftă, să pui pipa-n gură,
Dă-o iute, la o parte și citește în Scriptură.”
Nenea Petre, fumătorul, primește Scriptura-ndată.
Mai ales, că o primise fără bani și fără plată.

Și se-apucă omul nostru, să citească Sfânta Carte,
Și găsita mângâiere și iertare de păcate.
El citea Sfânta-i Scriptură, cu versetele divine,
Și-o-ndrăgea așa de tare, cum ar fi-ndrăgit o pâine.

Dar și pipa-i era dragă, însă nu putea cu două,
Ori să rămână cu pipa, ori să-nceapă o viață nouă.
Nu știa, cum, sărmanul, ce-ar fi bine ca să facă,
Fiindcă înțelegea că pipa cu Scriptura, nu se-mpacă.

Într-o zi apucă pipa, nu așa ca-n alte dăți,
Ci, trăgea acum cu scârbă și cu mare dispreț.
Deodată apucă pipa vrând s-o spargă și s-o rupă,
Dar o voce parcă-i spune: ” E păcat, că pipa-i scumpă!”

„Mai bine du-te și vinde-o lui Grigore, cel din vale,
El o cumpără îndată și mai iei ceva parale! „
Și plecă înspre Grigore, fără să mai stea pe gânduri,
Căci știa că i-o ceruse s-o cumpere-n multe rânduri.

„Măi, Grigore!”,zise dânsul,”Tu știi că mă las de fumat?”
„Ce vorbești, nene Petrică, ăsta nu-i lucru curat!”
„Măi, Grigore, eu de astăzi, nu mai vreau să mai fumez!
Vreau să-ncep o viață nouă și pe Domnul să-L urmez!”

„Dar ce vrei să faci cu pipa?”, zise Grigore, râzând,
„Nu râde, pentru că astăzi am venit ca să ți-o vând!”
„Să mi-o vinzi? Bravo, Petrică!” și făcură târgu-ndată,
Iară, Petre pleacă acasă cu inima-mpăcată.

Dar, într-o noapte, visează că citea pe Sfânta Carte,
Și spunea la toată lumea să se lase de păcate!
Și cum predica în vis, printre cei veniți s-asculte,
Îl zări și pe Grigore, se duse la el și îi spuse pe un ton înduioșat:

„Vino, Grigore, la Domnul și te lasă de fumat!
Căci fumatul e o poftă, e o patimă urâtă, cum e țuica otrăvită!”
Grigore i-arată pipa și îi zise mai departe:
” De ce mi-ai vândut-o mie, dacă duce la păcate?”

Se scoală de dimineață, era într-o zi de joi,
Și se duse la Grigore să-și ia pipa înapoi.
„Grigore, i-a dă-mi luleaua pe care-o ții între dinți,
Dă-mi-o să-ți fac o minune și-ți dau banii îndoți!”

Îi luă pipa din gură și se duse lângă ușă,
Apoi coborî în curte și-o făcu praf și cenușă.
Apoi-i zise sărutându-l și de mâna dreaptă luându-l,
„Am spart-o dragă, Grigore, căci aceasta te distruge
Și în foc de iad te-afumă!”

Și-i citi din Cartea Sfântă de Isus cel răstignit,
Iar, Grigore, cel din vale, ca Petre s-a pocăit!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: