Asa DA – Asa NU – Aila

Spread the love

Eu am o deosebita admiratie fata de cadrele didactice si cred ca din acest motiv providenta a facut ca acum sa lucrez si intr-o editura fiind in contact permanent cu aceste fiinte pe care realmente le respect si iubesc. Am multe amintiri frumoase legate de scoala dar cea mai draga persoana cu care ma mai intalnesc uneori si acum dupa atatia ani este invatatoarea mea.

Doamna pe care o poreclisem Asa DA – Asa NU are acum 77 de ani si este asa de haioasa, frumoasa si vesela, un placut companion de plimbari prin parc. Ea povesteste ravasitor de frumos si are asa multe amintiri, ca niciodata nu se epuizeaza subiectele legate de poznele copiilor. Pe atunci cand am inceput eu scoala era o tanara Domnisoara, blanda, cu o voce calda, la inceput de cariera. Am inceput scoala la 6 ani si opt luni. In prima mea zi de scoala am fost insotita de mama. Imi amintesc ca am mers foarte vesela la deschiderea anului scolar dar dupa ce am intrat in clasa si Domnisoara ma pus in banca cu un baietel ma cuprins tristetea si chiar disperarea. Mi-as fi dorit sa stau cu o fetita in banca. Baietelul era de la camin, nu avea parinti. Aveam 12 copii orfani in clasa. Cand Domnisoara ma intrebat cum ma cheama, eu am raspuns Ana. Nu am idee de ce nu am spus Adriana dar cred ca Ana fiind numele unei papusi am considerat ca papusa mergea la scoala. Sau poate mi sa parut numele prea lung. Nu stiu, ca eram destul de maricica si imi spuneam numele corect. Poate chiar de emotie. Cert este ca Domnisoara doar a zambit dar nu ma corectat era prima zi de scoala si cred ca nu a vrut sa ma faca sa ma simt frustrata. Dar a doua zi cand a strigat catalogul ma strigat pe nume si mi-a atras atentia ca am un nume frumos si ca ea imi va spune Adriana. Eu am spus NU. Eu sunt Ana. Speculantii de baieti in frunte cu colegul meu de banca care ma tragea de codite de fiecare data, vazand ca nu imi convine sa fiu strigata pe nume, in fiecare recreatie ma strigau si ma tot strigau, de cum iesea Domnisoara in recreatie, sa ma provoace. Si ma puneam pe un alergat dupa ei si cum ii prindeam ii ciupeam. Pana cand ne-a surprins Domnisoara alergand si urland in clasa si ne-a pus la colt si a chemat-o pe mama la scoala sa se planga ca nu sunt cuminte. A facut o sedinta cu parintii si copii, ne-a certat asa de tare dar in varianta Asa DA – Asa NU comparandu-ne cu copii cuminti. Nu stiu daca metoda a fost inspirata dar eu m-am simtit asa de inconfortabil ca nu mai alergam dupa baieti, deci incepusem sa ma comport frumos cu colegii si la randul lor si baietii nu ma mai provocau. In recreatie stateam mai mult in banca. Doar pe colegul meu de banca l-am acceptat mai greu. Ma deranja ca se folosea de toate lucrurile mele pana cand mama mi-a explicat ca este orfan si el nu are o mamica care sa ii cumpere tot ce are nevoie. Mai mult mama imi dadea si pachet pentru el. Nu imi placea de el dar nu aveam incotro.

Sursa poza pixabay.com

Toate bune si frumoase pana la o ora de desen. Eram cred ca prin luna noiembrie nu intrasem in prima vacanta. Colegul de banca mi-a luat din mana pensula de desen. M-am suparat asa de tare pe el ca l-am ciupit si pana nu a urlat tare in clasa unde era o liniste desavarsita nu l-am lasat. Ma pus Domnisoara la colt. Dar nu inainte de a spune ca Asa NU. Dar eu m-am speriat asa de tare ca in minte imi suna doar Asa NU, Asa NU. Oricum cred ca il si invinetisem ca se pusese pe plans, urla rau de tot. Cand l-am auzit cum plange ma apucat asa o mila ca incepuse sa imi para rau aveam ceva mustrari. Domnisoara la scos din clasa la un moment dat. Nu prea imi placuse ce facusem. Am rugat-o pe mama sa vorbeasca cu Domnisoara sa ma puna in banca cu o fetita. Si de a doua zi am stat in banca cu Ancuta pana in clasa a IV a cand m-am mutat la Liceul de muzica. Atitudinea fata de baieti o aveam doar fiindca ei ma provocau si sicanau. Eu acasa aveam doi frati cu care ma intelegeam foarte bine dar ei ma lasau in pace.

Pe baietel la pus in prima banca si pe mine in banca a treia. Dupa incident l-am ocolit sistematic. Ma mai jucam cu baietii dar cu el nu m-am mai jucat. Dar nici el nu sa mai apropiat de mine.

In schimb Ancuta era pe gustul meu. Vorbeam, ne imparteam lucrurile, mancam impreuna, ne uitam una la alta in caiete. Eu m-am linistit si nu am mai fost personajul Asa NU am trecut de partea cealalta a exemplelor comportamentale si eram un Asa DA mai ales ca invatam foarte bine. Dar cu Doamna cand ma intalnesc dupa ce o sarut ii supun Asa NU dupa care Asa DA caci asa am fost eu un exemplu de Asa NU urmat de cel de Asa DA.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: