Fapte bune!

Spread the love

De multe ori ne dorim sa fim mai buni dar avem retineri pentru a nu cadea prada profitorilor sau pentru a nu fi catalogati in vreun fel. Exista si o teama de a nu fi luati drept prosti daca suntem prea buni. In general oameni care fac fapte bune prefera anonimatul si refuza categoric sa faca publice actiunile lor caritabile. Si asta fiindca ei fac acest lucru deliberat, doar din suflet fara un scop, fara a se astepta la ceva in schimb. Este doar multumirea lor sufletesca pe care nu vrea sa o impartaseasca nimanui.

Zilele trecute am citit Leapșă proprie_inspirată din filmul The reward lansata pe blogul OAZAPENTRUFLUTURI. De fapt o propunere la solidarizare in fapte bune intr-o saptamana dedicata persoanelor cu dizabilitati. Ce fac autoritatile pentru aceste persoane pentru a le usura suferinta este stiut si nu vreau eu sa dezvolt subiectul fiind mult peste puterile mele de intelegere. Dar despre ce asteaptari au aceste persoane de la noi de fapt imi pot spune punctul de vedere fiindca am avut ocazia sa fiu in preajma lor incercand sa ii inteleg, sa ii consiliez si sprijin.

In primul rand oful acestora este de a fi perceputi de noi toti ca oameni care au asteptari de la viata, care au scopuri, care isi doresc chiar sa realizeze ceva in ciuda unor deficiente fizice si au nevoie de la noi in primul rand de incurajari. Ei vor mai mult decat noi sa isi puna in evidenta calitatile. Si credeti-ma parte dintre ai au niste calitati extraordinare. Au caractere frumoase. Sunt talentati si vor sa se simta si ei mult mai mult apreciati. Si nu fara motiv. Ei nu doresc sa fie marginalizati sau ocoliti. Ei vor sa invete sa progreseze intelectual sa aduca plus valoare in societate. Si acest lucru nu din mila ci din recunoastere a meritelor lor. Foarte rar cazurile de reusita a acestora sunt mediatizate. Si acest lucru este extrem de rau. Fiindca daca ar aparea in media reusitele lor remarcabile le-ar da incredere si altora, ca si ei ca la randul lor pot reusi. Unii ca in cazul Fluturasului din Oaza vor sa scrie o carte. Extraordinar. O fapta buna este de exemplu sa ii distribuim poeziile sau scrierile pentru a fi citite de cat mai multe persoane si cine are cunostinte la o editura sa o puna in contact cu redactia.

Cu cativa ani in urma am cunoscut o fetita de 5 ani care nu isi putea folosi deloc piciorusele. O fetita superba. Era asa de trista. Parintii o aduceau in parc o lasau doar sa se uite la copii din scaunul cu rotile. Eu eram in parc cu nepotica mea si tot o vedeam. Nimeni nu vorbea cu ea si avea asa o tristete in ochii ca mai ca ar fi inceput sa planga in orice moment. Ceilalti copii se jucau, alergau . La un moment dat nepotica mea se juca cu un balon. Vantul a facut ca balonul sa zboare spre fetita din scaunelul cu rotile si sa o atinga pe obrajior. A atins balonul si cu mana la ridicat in sus si ia dat drumul zambind. Si ea ca si ceilalti copii dorea sa se joace nu doar sa priveasca un spectacol. In fond era un copil ca oricare alt copil. Un copil cu pofta de viata. Am luat balonul si ne-am jucat toate trei. Bineinteles ca radeam cu pofta toate trei. Deci si micuta era deodata bagata in seama. Avea si ea un loc al ei in jocul nostru. Nu era inclusa fortat ci era parte a echipei de joaca. Am pastrat legatura fiind vecina de cartier. Acum este o adolescenta adorabila. Invata bine. Are un cerc de prietene, socializeaza si isi doreste sa devina informatician sa poata lucra de la domiciliu.

Eu de cand ma trezesc ma consider ca fac numai fapte bune dar daca ar fi sa mentionez doar trei acestea ar fi:

  • eu nu port hainele pana se uzeaza. Le schimb la fiecare sezon iar pe cele pe care nu le mai pot le duc la biserica;
  • am vecine in varsta si nu exista duminica sa nu le duc prajituri facute de mine in casa;
  • din cinci in cinci ani imi schimb mobila. Niciodata nu am vandut-o. Imi gasesc o familie nevoiasa si le o dau platind si transportul.
Fapte bune!

De pe-acuma, fapte bune

Cate poti sa faci, ti-oi spune:

Poti sa dai la porumbei

Cate-o strachina de mei!

De la-nec, albina poti,

Intinzand un pai, s-o scoti!

Poti, udand cu stropitoarea,

Sa ajuti sa creasca floarea!

Poti sa treci fara sa strici,

Musuroiul de furnici!

Iar pisoii mici si dragi,

Poti de coada sa nu-i tragi.

Autorul poeziei Victor Tulbure

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: