Geneza speranței – Aila

Spread the love

Tezaur prețios de fericire, te rog

Rămâi aici pe veci

dă mâna, cu mine, cu el, cu ea

Încinge o horă,

plină de forță și vitalitate

în pași simpli,

înainte și înapoi

într-un tempo când lent

când mai rapid

Prinde-te în cercul viu acum, cu

Viața de zi cu zi, care

ne învârte haotic

fără oprire

fără pași în diagonală

în contratimp cu timpul

alungă din bogăția mișcării

deznădejdea și frica

lăsând izvorul vieții

să se reverse, peste

lumina divină a cugetului

mai presus de noi

dăruind fără măsură

iubirea cu infinitul ei cu tot

Pocnește din degete, și

 învârte sfera care

deschide poarta unicității

să intre identitatea noastră

în hora mare a fericirii

păstrând astfel tradiția

sărbătorii vieții și a spiritului

lasă sunetul să chiuie

să se audă în munți și vai

cântecul străbunilor

în ardoarea soarelui

adună-i pe toții, unește-i

în credință și bunătate

în cercul norocit

unde geneza speranței

este un vis hrănit cu fapte bune, care

se transformă în șansa

mântuirii sufletului

ca scop al vieții

dând putere treceri, peste

provocarea pricinuită, de

metamorfozele sufletului rătăcitor

revoltat de neputința

unui consens deplin

care se află în firea lucrurilor

descoperind comoara adevărului

înțelegând ca totuși în viață

nimic nu este întâmplare

totul este în schimbare,

speranța este în credință

făcând miracolul învierii cu putință

Aila

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: