Existenta florilor in viata omului

Spread the love

In Antichitate nu exista o florarie de unde sa iti poti cumpara flori, ca in zilele noastre, ele fiind culese direct din natura, ori din gradinile celor pasionati de aceasta activitate cu veleitati de arta, insa chiar si asa, importanta florilor era una extrem de mare.

Spre exemplu, China era, pe timpuri, una dintre capitalele neoficiale ale florilor. Palatele nobililor chinezi erau impodobite cu tot felul de soiuri de flori, care mai de care mai colorate, mai frumos mirositoare si mai ochioase, chinezii avand o mare afinitate pentru acest timp de decorat ce foloseste metode naturale. Acelasi numar impresionant de flori se gasea si in parcurile lor, impodobite de asemenea cu cele mai frumoase specii de plante si flori.

Va mai amintiti de una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, gradinile suspendate ale Semiramidei, din Babailon? Ei, bine, iata cel mai bun exemplu al faptului ca florile, in acea perioada, erau deosebit de importante pentru locuitorii acelor regiuni si ale acelor timpuri. Pacat ca omul nou, modern, nu s-a gandit sa reconstruiasca aceasta minune in zilele noastre, nu?

In cazul grecilor din Grecia Antica, lucrurile stateau putin diferit. Bineinteles ca si acestia apreciau existenta florilor si isi ornau casele si gradinile cu frumoasele exemplare, insa, in plus fata de celelalte popoare, ei aveau o intrebuintare suplimentara pentru iubitele flori. Tocmai pentru ca le iubeau si le apreciau atat de mult, le foloseau pe post de ofrande oferite zeilor. Ce ar fi putut fi mai frumos decat un aranjament floral oferit deitatilor pe care se stie cat de mult le stimau. In acea perioada, religia era deosebit de importanta pentru acestia, asadar, nu orice ofranda era acceptata, insa florile, avand un statut special, reprezentau mereu o alegere potrivita pentru a fi daruite lui Zeus si celorlalti zei mai mici sau mai mari. Competitiile sportive, si ele importante, de asemenea pentru greci, erau incununtate cu flori.

In cazul romanilor, laurii reprezentau victoria militara si cunune fiind asezate pe capetele eroilor. De asemenea acestia isi recompensau artistii tot cu lauri si in cluburile de poezie ale vremurilor. Romanii, asemenea grecilor, erau mari iubitori de poezie, la fel cum erau de flori. Ati putea spune „bine, dar romanii iubeau doar laurii?”, si ar fi o intrebare legitima, iar raspunsul este ca, nu, nu iubeau doar laurii. Ei iubeau in general toate soiurile de flori existente pe suprafata Imperiului Roman, care, din cate stim din istorie, era la vremea respectiva, destul de cuprinzator, insumand o buna parte din Europa de astazi. La fel de iubite in gradinile si casele locuitorilor Romei era trandafirii, crinii, galbenelele si lalelele.

De mentionat ca toate acestea isi gaseau locul si in medicina, din ele fiind preparate o sumedenie de alifii si de esente menite sa vindece diferite afectiuni, insa si in industria cosmetica a vremurilor.

Exact ca in cazul celorlalte popoare din Antichitate, si in cazul romanilor se aplica notiunea potrivit careia florile erau asociate cu bogatia. Chiar daca si cei din clasa de mijloc, ori cea de jos, se bucurau de frumusetea florilor in egala masura, acestea erau rezervate indeosebi celor instariti, care isi ornau casele cu ghirlande agatate de tavan, iar la petrecerile cele vestite romane, obisnuiau sa imprastie petale de trandafiri pe jos, pentru a sublinia faptul ca cei participanti la petreceri sunt binecuvantati de zei. 

Sursa Agerpres

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: