Serenada tuberozelor

Spread the love

Dintr-o simplă întâmplare

cel mai tandru curcubeu

scăldat în lacrimă de soare, și

cuibărit în pieptul meu

a adus din depărtare

zâmbet larg pe chipul meu

Fă-mi un loc în inima ta

și primește-mă în ea

du-mă în lumea ta de vis

lăsând în urmă umbra

dincolo de paradis

Ia sacul cu cuvinte seci

și dă tu sens la toate

mirajul, să se înfăptuiască

iar fericirea mea

să devină o pură realitate

Eu iți voi dărui

iubirea mea nemărginită

și o bună parte din

visele mele

care străbat în fugă

candela tăcerii

ascultând taina din

serenada tuberozelor

ca o reverie romantică

pierdută printre luminițe

albe și strălucitoare

după lăsarea întunericului

în conotații idilice

Mă ascund, mă sperii,

precum o căprioară zveltă,

în largul pădurii

lovită de dragostea imensă

pe care n-o mai poate

ține încătușată

ea iubind

o singura dată

Zgomotul din lumea himerelor

mai palid, dar mai real

ca niciodată, dă mâna, cu

trăirea intensă, iar

bucuria deplină transformă

entuziasmul clipei, în

unduire viguroasă

a memoriei sufletului.

Urme de destin,

devin nostalgii

trăind iluzia că euforia

a pierdut lupta cu

controlul de sine al inimii

fără să știe că iluzia 

cea mai rară nestemată

maltratează  forul interior,

cu năzuințe pertinente

doar prin prizma unor trăiri

incandescente.

Aila

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: