Pentru tine – Aila

Spread the love

De magia vieții atârnă

amprenta timpului,

metamorfoză spectaculoasă

care străbate o alee

ce șerpuiește

până departe

printre cuiburi de vise

într-un orizont ceresc

unde se aud trilurile

lirei cu struna din

crisalide de petale amare

ce transformă dorul

în zbor sufletesc.

Deasupra, unui

stol de rândunele

ce calea îmi atinge, un

mozaic de sentimente

cimentat în piept

soarbe liniștea

din parfumul crinilor

mireasma lor

urcând-o la cer

Eu pentru tine

țin în mâini

stropi de rouă, cu

chip de spirală

ancestrală

în reflexe sidefii, și

praf auriu scutur

din lacrima ferecată

a gândului furișat în van

Nu plâng, nu suspin

te simt mai aproape

ca oricând

adâncit în sinea mea

înger de mărgăritar

cu aripi de argint

te păstrez

în mine

pentru tine.

Îmi aud inima

mângâiată de

ecoul învelit în

susur de izvor rece

prelins pe arșița

plămadită din lutul

patimilor stinse de

răsfățul apelor

care vindecă rănile

doar atunci când

apusul de soare

dispare în

mrejele închipuirii

legate cu tainica verigă

Hoinăresc prin noapte

alerg printre vânturi

las fluturi iubirii

în urmă camuflați, de

reînnoirea clipelor, și

când te am în palmă

fără să te pot atinge

mă pierd în dragostea mea

Pentru tine

Aila

7 thoughts on “Pentru tine – Aila

  1. Iubirea ne transformă și dă un sens diferit vieții. Ne face să vedem că lucrurile simple au mai multă valoare atunci când vrei cu adevărat. Iluziile ne oferă acea speranță de a traversa oceanele și de a putea realiza ceea ce iubim.
    Mi-a plăcut poezia ta. Ajunge la inimă în dragoste.
    Manuel

    1. Cand iubesti viata este fantastic de minunata si totul are sens. Incepi sa vezi frumusetea in tot ce te inconjoara si totul capata valoare inestimabila. Simti intradevar cum fericirea iti inunda sufletul. Simti ca poti iubi orice incepand cu mai mic gandacel. Multumesc frumos pentru comentariu. Salutari.

  2. De magia vieții atârnă
    amprenta timpului,
    ce transformă dorul
    în zbor sufletesc.

    Frumoase cuvinte, minunate versuri, care merg crescendo mereu:

    Îmi aud inima
    mângâiată de
    ecoul învelit în
    susur de izvor rece
    prelins pe arșița
    plămadită din lutul
    patimilor stinse de
    răsfățul apelor
    care vindecă rănile…

    și mai profund… Aila, fii binecuvântată!

    1. Mulțumesc frumos. Ma străduiesc, ce sa spun. Nu am talent dar când simt nevoia sa îmi împărtășesc gândurile o fac cu multa afecțiune și dăruire.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: