O mamaie cu-n pisic – Aila

Spread the love

A fost odată nu de demult

Într-o casă de chirpici

Dintr-un sat ascuns de lume

O mamaie cu-n pisic

Tare grea le era viaţa

Cu o poftă de nimic

Doar iubirea era mare

Între mamaie și pisic

Fără lemne, fără multe

Zilele păreau un chin

Se întreba cât o mai duce

Cu-n așa de crunt destin

Într-o zi rece de iarnă

O minune sa-ntâmplat

Cineva striga la poartă

Iar mamaia sa speriat

Un nepot pierdut prin lume

Apăru neașteptat

Nu-l știa nici după nume

îl uitase pe băiat

Veni el cu multe lucruri

Hrană, lemne, chiar și haine

Dar cu o inimă de țurțuri

Chiar dacă toate erau faine

Le-a lăsat pe toate în drum

Nu vru el să intre-n curte

Nu vru el să stea de vorbă

Cu mamaia ce-l crescuse

Până să ajungă ea la poartă

Se făcură nevăzut

Oare asta-i omenia?

Tu bogat și om cult

Nici un zâmbet

Nici o vorbă

Nici măcar o îmbrățișare

Na fost el măcar în stare

Unui suflet singur

Să-i ofere o alinare

Dacă dai cuiva ceva

Fără nici o mângâiere

Ce aștepți să se întâmple?

Cui îi faci tu o plăcere?

Drept dovadă când mamaia

Nu văzu pe nimenea

A crezut că i se păruse

Că o strigară careva

În casă ea intrară

Se așezară pe sofa

Învelită cu-n ilic

In bratele ei ținându-l

tot pe micul ei pisic

Se puse pe o ninsoare

Lucrurile în drum lăsate

S-au acoperit cu nea

Dispărând de grabă TOATE

Aila

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: