Fiecare – Aila

Spread the love

Fiecare pădure

are o poveste

Fiecare copac

are o legendă

Fiecare pasăre

își are propriul zbor

Fiecare om

își are propriul rost

La umbra pădurii

copacii înșiruiți

dintr-o lume spre alta

într-o armonie perfectă

vorbesc aceeași limbă

în lanțul trofic

al naturii suverane

unde câteodată

jilav ecoul adie

prin seva frunzei

mângâindu-i suav nervurile

redeslușindu-i tainele

O lume altfel înțeleasă

cu cvasi-clișee azvârlite-n

scorbura suferinței

tremură spontan

de emoțiile năucitoare

ale trecutului risipit în prezent

dând drumul închipuirilor

într-un vârtej amețitor

între hotarele lui Fiecare

unde amprenta

unui lamentabil ieri

cu-n stimulativ astăzi

și un predestinat mâine

își găsesc reorientarea

împrăștiată-n orizont

doar unul, în altul

Lemn moale încă

a bătrânului Carpaților

zvâcnește din amorțire

când răsăritul soarelui

crengile le ridică

de la pământ la cer

Într-un luminiș

sub un tufiș

în blânda răcoare

a dimineții

o creatură mică

o gingașă minune divină

cu chef de viață

alergă de colo-colo

ageră și rapidă

din aripi bătând

lipsită de apărare

dând tonul neliniștii

într-un peisaj încremenit

Un ciripit nesfârșit

pătrunde adânc

în salturi

prin strâmba

parte a nefăcutului

fără a zbura

rămânând aievea

canonizat pe pământ

Zumzet făcut de

clipirea pleoapei

când lacrima cântă

muțenia din jur

învelită-n ceara

cu miez din pledoaria

Marelui timp

se leapădă de

uscăciunea clipei

topită în nostalgia

naufragiului din ea

Privire miopă

într-o singură direcție

trece de un

drum aflat la răscrucea

dintre bine și rău

cufundat în renunțare

fără direcție, fără margini

Un abis fermecător

unde lacuna palidă

nu-și are obârșia

în rosturile inimii

lasă căldura sufletească

mai liberă ca oricând

să-și dezvăluie crâmpeie

din rădăcina vieții

nicăieri în altă parte

decât în propriul eu

unde există un loc

sub soare

chiar și pentru Fiecare

Aila

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: