Patima

Spread the love

Undeva, cândva, demult

dincolo de timp

în imensul orizont

de pe acest pământ

într-o lume perfect

de imperfectă

jubila prin

joviala nemărginire

impar cu par

ținându-se de mână

etichetați în mod inechitabil

cu un simplu

Ea a Lui

și

El al Lor

O umbră ispititoare

apare de nici unde

în pas cadențat pe aceeași cale

sinuos de stingheră

neprihănită în simplitatea ei

individual de translucidă

și se interpune între

cele două suflete solitare

conturate doar de soartă

a fi unul lângă altul

Ea o regină a munților

mai presus de toate

învesmântată în petale de catifea

brodate cu fir de argint

întruchiparea purități desăvârșite

și a bunătății preaslăvite

conștientă de frumusețea ei unică

cu care a fost înzestrată

soră cu prințesa-soarelui răsare

și cu toate suratele văzduhului

izolată adesea pe stânci

viețuind în condiții aspre

El un veșnic cuceritor

hoinar printre văi

creat perfect

să se alăture

făpturilor îndoielnice

cu șarm dezmățat

însetat de  licoarea bahică

sorbită cu nesaț

din elixirul pierzaniei

cu gândul cât mai departe

prădat de farmece

iluzorii din gradina patimilor

cade-n martirajul poftelor aromate

sfârșind dres doar de singurătate

Pulberea din lumina stelelor

fascinant de indescifrabilă

ca o săgeată cu diplopie

străbate umbra succesiv

iar gândul de dor curat

pe drumuri împrăștie

doar un cântec sumbru

Cu nădejdea găsirii clipelor pierdute

în povara regretelor

dintr-o efemeră renunțare

la nesățioasa patimă

ca o resemnată victimă

se căiește tardiv

implorând providența

la îndurare

și consoarta la iertare

pentru o așa zisă

altă bună purtare

Nu da binelui cu piciorul, că pe urmă îi duci dorul.

Aila

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: