Portrete

Spread the love

Calc tiptil pe urmele

lăsate de o furtună

Mă răcoresc cu aerul

rece al dimineții

Mă uit la cer

parcă și azi ar fi

o vreme bună

Gândurile îmi zboară

la anii tinereții

Mă uit la casa mică

de pe deal

nu mai este ce fusese odată

în satul grijilor

acum este amar

plecară toți

nimic nu e ca altădată

Cei doi caiși

de la intrarea în curte

au obosit de atâtea poame acre

au crengile îndoite

frunzele-s cam mute

iar rădăcinile tot mai uscate

În sura veche

acoperită doar cu o șindrilă

a ruginit și moara de porumb

un cățeluș se plimbă

cautând mâncare

mă vede și se cocoță

pe un dâmb

O ușă este deja căzută

Din balamaua ruginită

O fereastra este ruptă

Geamul sta proptit de o

grindă putrezită

Podeaua este măcinată

ca într-o casă bântuită

parfumată cu obidă

dar cu gust de aguridă

Doar fântâna-i neschimbată

Apa a rămas curată

Când privești adânc în ea

Vezi cum setea potolea

Celor care își trecea

cana prin Domnia sa

Cândva, aici trăia o mamă

un tată și trei flăcăi

aveau o vacă

pasări multe

doi porci, un cal

viță-de-vie, gradină

pomi fructiferi și mii de flori

Acum doar amintirea

se lăfăie ca vai-de-lume

în casa veche de paiantă

doi ochii din cer privesc

cum umbrele se mai milostivesc

păstrând tăcerea ca pe o himeră

când perdantă, când prosperă

cu oleacă de regrete

că timpul repede a mai trecut

răpăind printre portrete

acum îngropate în pământ

Aila

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: