Când dispare un om bun, Dumnezeu aţipeşte pentru o clipă – Mircea Albulescu

Spread the love

M-a ajutat Dumnezeu să pot ieşi din personaje. E adevărat că cere un timp să-ţi aduci aminte cum te cheamă, să-ţi aminteşti unde e nevasta, ce face copilul, ce datorii ai. Viaţa astalaltă are prea puţine în comun cu viaţa aia, adevărată.Citat clasic din Mircea Albulescu

Mircea Albulescu (pe numele adevărat Iorgu Constantin V. Albulescu, n. 4 octombrie 1934, București  a fost un actor român, profesor universitar (doctor în arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor. În iunie 2013 și-a anunțat retragerea din viața artistică. A fost singurul copil al părinților săi. Tatăl său, Vasile, era român din Vlașca, a studiat la Conservator și era dirijor de fanfară militară, iar mama sa era o poloneză frumoasă, pe nume Olga Tempinski. Aceasta a fost catolică, iar în toată copilăria sa l-a dus, duminică de duminică, la Biserica Bărăția, unde a început să dorească să devină ministrant, adică unul dintre băieții care participau la slujbă și ajutau preoții. Acest lucru nu era posibil, el fiind ortodox, asemeni tatălui.

S-a căsătorit la vârsta de 22 ani cu Maria și în urma căsniciei de peste 50 ani, a rezultat un fiu, Matei. Soția sa a decedat în anul 2007. Actorul are și un nepot, Vladimir. La 75 de ani, de dragul nepotului său, a învățat engleză și să lucreze pe calculator, având propria pagină de web. Actorul a făcut școala primară la Liceul „Sfântul Andrei”, unde, la acea vreme, predau călugări din Germania și se învăța intens limba germană. Această educație l-a ajutat să aibă înclinație către ordine și disciplină.

A lucrat ca artist-amator la Ateneul Popular, a fost figurant în Corpul de ansamblu al câtorva teatre din București, iar după 1950 a fost angajat la Teatrul Național București.

A absolvit Școala Medie de Arhitectură în anul 1952, cu diplomă de Conductor Arhitect, iar apoi și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1956, la clasa profesoarei Aura Buzescu, unde a fost coleg și bun prieten cu actorul Amza Pellea.

A jucat în sute de piese pe scenele Teatrului Municipal din București, Teatrului de Comedie și Teatrului Național din București și a avut peste 90 de roluri în film. A interpretat roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care-l considera cea mai prodigioasă dintre activitățile sale artistice și care a constituit subiectul tezei sale de doctorat, “Teatrul radiofonic; convertibilitatea mijloacelor de expresie actoricească în procesul creației” (2004). Despre Teatrul Național Radiofonic, în care a întruchipat peste 300 de personaje, Mircea Albulescu afirma: “Dacă 1000 de oameni ascultă…fiecare „vede ” altă piesă. Este receptorul cel mai creator.” 

Rolul cel mai drag sufletului artistului este cel din piesa “Danton”, de Camil Petrescu. La premiera piesei pe scena Teatrului Național din București, Dinu Săraru a scris: “Mircea Albulescu –în Danton- o creație unică, ilustrând dezlănțuirea unui talent unic. Un moment de referință în teatrul românesc modern”.

Având o voce inconfundabilă şi o dezinvoltură cuceritoare în ceea ce priveşte mişcarea scenică, a creat roluri de neuitat în sute de spectacole, dintre care amintim: ”Căsuţa de la marginea oraşului” (1957), ”A douăsprezecea noapte” (1958), ”Moartea unui comis voiajor” (1959), ”Comedia erorilor” (1963), ”Victimele datoriei” (1968), ”Danton” (1974), ”Richard al III-lea” (1976), ”Cavoul de familie” (1980), ”Caligula” (1981), ”Ifigenia” (1981), ”Despot Vodă” (1983), ”Jocul ielelor” (1986), ”Cine are nevoie de teatru” (1990), ”Cabinierul” (1991), ”Pescăruşul” (1993), ”De Crăciun după Revoluţie” (1994-1995), ”Profesionistul” (1995), ”Azilul de noapte” (1998), ”Numele trandafirului” (1998), ”O scrisoare pierdută” (2000), ”Ultima oră” (2003), ”Nebunia Regelui George” (2004), ”Sânziana şi Pepelea” (2006), ”Molto, gran’ impressione” (2009), ”Livada de vişini” (2010), ”Vizita bătrânei doamne” (2011), ”Revizorul” (2013), potrivit www.tnb.ro.

Autor al unor volume de versuri: “Vizite”, “Pajura singurătăți”, “ Fluture în lesă de aur”, “Clanțe”, “Ultimele noduri” și proză: “Bilete de favoare”, “Baraka” și “Bazar sentimental”.

Într-un interviu din anul 2011 spunea că nu-i sfătuiește pe copii să învețe nicio poezie pe dinafară, ci s-o citească de mai multe ori, ca și când ar fi prima dată și vor descoperi tot mai multe cu fiecare lectură.

Este membru al Uniunii Ziariștilor și doctor în arte. În perioada 30 decembrie 1992 – 4 aprilie 1994, Mircea Albulescu a deținut funcția de secretar de stat în Ministerul Culturii, fără a fi membru al vreunui partid politic. Membru al Senatului UNITER (din 2002), al Uniunii Cineaștilor din România, al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. A primit „Ordinul Meritul Cultural” și „Ordinul Serviciul Credincios” în grad de Comandor.

În perioada 1985-2005, a fost profesor la Universitatea de Teatru și Film din București, printre studenții săi numărându-se: Adrian Titieni, Irina Movilă, Florin Piersic jr., Elvira Deatcu, Manuela Hărăbor și Dragoș Bucur.

Din anul 2011 are o stea care-i poartă numele pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului, alături de alte personalități ale vieții culturale românești.

A jucat în peste 70 de filme, între care amintim: ”Dacii” (1966, regia Sergiu Nicolaescu), ”Prea mic pentru un război atât de mare” (1969, regia Radu Gabrea), ”Mihai Viteazul” (1970, regia Sergiu Nicolaescu), ”Lupul mărilor” (1972, regia Alecu Croitoru, Wolfgang Staudte), ”Dincolo de nisipuri” (1973, regia Radu Gabrea), ”Actorul şi sălbaticii” (1974, regia Manole Marcus), ”Tufă de Veneţia” (1976, regia Petre Bokor), ”Acţiunea Autobuzul” (1977, regia Virgil Calotescu), ”Războiul de Independenţă” (serial TV, 1977, regia Doru Năstase, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis), ”Artista, dolarii şi ardelenii” (1978, regia Mircea Veroiu), ”Braţele Afroditei” (1978, regia Mircea Drăgan), ”Revanşa” (1978, regia Sergiu Nicolaescu), ”Capcana mercenarilor” (1981, regia Sergiu Nicolaescu), ”Înghiţitorul de săbii” (1981, regia Alexa Visarion), ”Semnul şarpelui” (1981, regia Mircea Veroiu), ”Wilhelm Cuceritorul” (serial TV, 1981, regia Gilles Grangier, Sergiu Nicolaescu), ”Amurgul fântânilor” (1983, regia Virgil Calotescu), ”Dragostea şi revoluţia” (1983, regia Gheorghe Vitanidis), ”Viraj periculos” (1983, regia Sergiu Nicolaescu), ”Horea” (1984, regia Mircea Mureşan), ”Noi, cei din linia întâi” (1985, regia Sergiu Nicolaescu), ”Anotimpul iubirii” (1985, regia Iulian Mihu), ”Totul se plăteşte” (1986, regia Mircea Moldovan), ”Momentul adevărului” (1989, regia Andrei Blaier), ”Serenadă pe Dunăre” (1989, regia Jukio Fukamuki), ”Rămânerea” (1990, regia Laurenţiu Damian), ”Cel mai iubit dintre pământeni” (1992, regia Şerban Marinescu), ”Rosenemil – o tragică iubire” (1992, regia Radu Gabrea), ”Somnul insulei” (1993, regia Mircea Veroiu”), Craii de Curtea Veche” (1995, regia Mircea Veroiu), ”Semne în pustiu” (1996, regia Nicolas Masson), ”Detectiv fără voie” (serial TV, 2001, regia Doina Teodoru), ”Tandreţea lăcustelor” (2002, regia Dan Necşulea), ”Tinereţe fără tinereţe” (2007, regia Francis Ford Coppola), ”Ticăloşii” (2007, regia Şerban Marinescu), ”Căpşuni în aprilie” (2009, regia Cornel Mihalache), ”Zi că-ţi place” (2013, regia Cornel Mihalache), ”Ana” (2014, regia Visarion Alexa), ”Omulan!” (voce, 2015, regia Matei Branea), potrivit lucrării ”1234 Cineaşti români” (Editura Ştiinţifică, 1996). A fost naratorul din filmul ”O legendă vie” (2008, regia Cristian Radu Nema, Ştefan Pârlog) şi a jucat în serialul de televiziune ”Fetele marinarului” (2009). Ultimul său rol a fost în filmul ”Aniversarea” în regia lui Dan Chişu, a cărui lansare a avut loc în 2017, conform www.cinemagia.ro.

La data de 8 aprilie 2016, la vârsta de 81 de ani, a încetat din viață. Din 2013, un teatru din provincie îi poartă numele: „Teatrul Proiect Câmpina Mircea Albulescu”.

Romanță precupeață de Mircea Albulescu

Ieri seara, dupa cina
plictisita de-atata fericire
de rutina
m-ai cumparat, iubito
pe-o poala peticita de lumina

Nu stiu de pretu-i buna sau rau
si chiar nu vreau sa stiu
ma jur pe bunul Dumnezeu

Eram al meu
eram stapan pe mine
ma impacam cu mine bine
uneori
painea mi-o castigam
ca fiecare
eram si sunt pastor de nori
si mai spalam si ploaia pe spinare
alteori

Acuma sunt al tau, iubito
dar m-ai uitat intr-un sertar
cu gratii intarsiate din fildes si stejar
strunjite de un celebru ebenist
impart destinul inutil si trist
cu alte zeci si sute de bricege
nu stiu din mine ce se va alege

Se zice ca
astepti sa prinzi un pret mai mare
sau sa ma schimbi pe-un cos de rufe
din nuiele rare

Eu stau inchis ca melodia-n note
intre atatea surate poliglote
ca ibrisimul arestat in papiota
timpul isi pierde timpul
si nu-ntelege nici-o iota

Eu stau si sunt si-astept
aceeasi plictiseala zarafa
sa iti sarute gropita de sub ceafa
si-ncoronand aceeasi cina
sa te indemne iar la joaca
de-a precupeata de lumina, iubito
fosta mea regina

One thought on “Când dispare un om bun, Dumnezeu aţipeşte pentru o clipă – Mircea Albulescu

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: