Tiroida autoimuna

Spread the love

Glanda tiroida: ce este si cum functioneaza

Glanda tiroida este o glanda endocrina, care are forma de fluture. Este situata la baza gatului, lungimea fiecărui lob nu depășește 5 cm, iar greutatea sa nu depășește 30 de grame la adult. Dimensiunea sa redusa este indirect proporționala cu importanta acestei glande pentru sănătate: tiroida influențează modul in care funcționează fiecare celula, țesut sau organ, de la mușchi, oase și piele la tractul digestiv, creier, inima si multe altele. Glanda tiroida îndeplinește aceste roluri in primul rand prin secreția hormonilor care controlează rapiditatea si eficienta cu care celulele transforma substanțele nutritive in energie (activitate chimica cunoscuta sub numele de metabolism) – altfel spus, gland tiroida are un rol important in reglarea metabolismului, astfel încât celulele sa funcționeze normal. Afecțiunile tiroidiene sunt determinate de diferite dereglări la nivelul producției de hormoni – dacă nu sunt tratate la timp, acestea se pot agrava si pot cauza alte probleme severe de sănătate.

Asa cum motorul unei mașini nu poate funcționa fără benzina, și tiroida are nevoie de combustibil pentru a produce hormonii tiroidieni. Acest combustibil este iodul, care se găsește in anumite alimente: sarea de masa iodata, fructele de mare, pâinea, laptele. Când le consumi, iodul trece in sânge. Pe urma, tiroida extrage din sânge acest ingredient care ii este necesar și îl folosește pentru a produce doua tipuri de hormoni tiroidieni:

  • Tiroxina (denumita T4, deoarece contine 4 atomi de iod)
  • Triiodotironina (denumita T3, deoarece contine 3 atomi de iod)

Produsul glandei tiroide este, in principal, T4. Cea mai mare parte din hormonul T3 de care organismul are nevoie este realizata in afara glandei tiroide, in organe și țesuturi care utilizează T3, precum ficatul, rinichii si creierul. Acestea transforma T4 (format in glanda tiroida) in T3, îndepărtând un atom de iod.

Pe măsură ce glanda tiroida produce hormonii tiroidieni, ii depozitează într-un număr mare de foliculi microscopici, cu aspect sferic. Când organismul are nevoie de hormoni tiroidieni, glanda tiroida ii secreta in fluxul sanguin in cantități adecvate îndeplinirii nevoilor metabolice ale celulelor. Hormonii ajung ușor in interiorul celulelor care au nevoie si se atașează de receptori speciali situați in nucleul acestora.

Motorul mașinii arde combustibilul, dar tu ești cel care ii spune cat de mult sa lucreze prin apăsarea pedalei de accelerație. Si glanda tiroida are nevoie de ghidaj: aceasta primește comenzi de la glanda pituitara (hipofiza), care este amplasata la baza creierului. Iata câteva dintre caracteristicile acestei glande importante pentru funcțiile tiroidei:

  • Glanda pituitara nu depășește dimensiunea unui bob de mazăre si este cunoscuta și sub denumirea de “glanda șefa”, deoarece controlează funcțiile tiroidei și ale altor glande din cadrul sistemului endocrin.
  • Glanda pituitara trimite mesaje glandei tiroide, comunicându-i câți hormoni sa producă.
  • Mesajele de la glanda pituitara către glanda tiroida vin sub forma hormonului de stimulare tiroidiana (TSH, tirotropina). Nivelurile de TSH din sânge cresc sau scad in funcție de existenta unei cantități suficiente de hormoni tiroidieni care sa îndeplinească nevoile organismului. Astfel, un nivel ridicat de TSH determina tiroida sa producă mai multi hormoni, după care cantitatea de TSH scade, ajungând la un nivel constant. Pe de alta parte, un nivel scăzut de TSH avertizează tiroida sa încetinească producția. La adult, nivelul normal de TSH din sânge este intre 0,45 și 4,12 mlU/L.
  • Glanda pituitara obține informații in mai multe moduri: poate citi și raspunde direct hormonilor T4 care circula in sânge, dar poate răspunde si hipotalamusului, o regiune a creierului care produce propriul hormon – TRH (Thyrotropin Releasing Hormone, hormon care elibereaza tirotropina). TRH stimulează producția de TSH in glanda pituitara. Aceasta rețea de comunicare dintre hipotalamus, glanda pituitara si glanda tiroida este denumita axa hipotalamica-pituitara-tiroidiana (HPT).

Cand tiroida nu funcționează bine

Reteaua de comunicare HPT este una foarte eficienta. In mod normal, glanda tiroida eliberează cantitatea potrivita de hormoni tiroidieni pentru ca organismul sa funcționeze optim. Nivelurile de TSH se păstrează, in general, constante; acestea răspund, însa, la cele mai mici schimbări ale nivelurilor de T4 si viceversa.

Rețeaua HPT poate fi afectata in diverse moduri. De exemplu, factori externi precum boala sau anumite medicamente pot sa întrerupă “comunicarea” după cum urmează:

  1. Glanda tiroida nu produce suficienți hormoni, încetinind, astfel, toate funcțiile organismului – afecțiunea este cunoscuta ca hipotiroidism sau tiroida hiperactiva;
  2. Glanda tiroida produce prea multi hormoni, suprasolicitând organele – afecțiunea este cunoscuta ca hipertiroidism sau tiroida hiperactiva.

Când abordează boala tiroidiana, medicii încep prin a pune doua întrebări:

  1. Glanda tiroida produce o cantitate anormala de hormoni tiroidieni?
  2. Exista o modificare de structura a glandei tiroide precum un nodul sau apariția gusei? Desi una dintre aceste caracteristici nu o implica in mod necesar pe cealaltă, majoritatea afecțiunilor tiroidiene le includ pe ambele.

Afectiunile asociate glandei tiroide

Hipotiroidismul – Daca tiroida nu produce suficienti hormoni, se instalează hipotiroidismul (tiroida hiperactiva) si, ca rezultat, celulele din întreg corpul isi încetinesc activitatea, cu manifestări precum oboseala, depresia, luarea in greutate, constipația sau pielea uscata – simptome care pot fi interpretate eronat ca aparținând altor boli. Câteva analize de laborator pot furniza informații cu privire la funcționarea tiroidei: Testul TSH (Hormon de stimulare tiroidiana), Tiroxina totala (T4), Teste pentru anticorpi tiroidieni. Daca ai fost diagnosticat cu hipotiroidism, tratamentul se reduce de obicei la respectarea cantității corecte de medicație pentru tiroida. Medicul iti va prescrie medicație care înlocuiește hormonii tiroidieni de care corpul duce lipsa. Doza inițiala este selectata cu atenție pe baza greutatii, a varstei si a altor boli pe care le ai.

Hipertiroidismul – Este de obicei determinat de o afecțiune tiroidiana existenta. Alteori, boala este provocata de anumite medicamente sau de doze excesive de iod. “Hiper” este un prefix care se traduce prin “peste”, “deasupra” sau “in exces”. Altfel spus, acesta este efectul pe care hipertiroidismul il are asupra organismului: asa cum o persoana cu tiroida hiperactiva produce prea putini hormoni tiroidieni și are un metabolism lent, persoana cu tiroida hiperactiva produce prea multi hormoni și are un metabolism rapid.

Pacientul tipic cu hipertiroidism are glanda tiroida mărita și suferă de insomnie, intoleranta la căldura, oboseala, schimbări de dispoziție, transpirație in exces, scădere inexplicabila in greutate, sete continua, apetit alimentar crescut si scaune moi. Analizele de sânge pentru hipertiroidism sunt aceleasi ca pentru verificarea hipotiroidismului, dar este nevoie si de o serie de analize suplimentare. Primul pas este măsurarea nivelului TSH-ului. Nivelurile de T3 pot uneori sa ajute medicii in diagnosticarea hipertiroidismului sau in determinarea severității hipertiroidismului. Daca suferi de hipertiroidism, FT3 este probabil sa fie ridicat. Daca ești diagnosticat cu hipertiroidism, medicul va dori sa verifice prezenta in sânge a anticorpilor TRAb (anticorpii anti-receptor TSH), inclusiv a imoglobulinei stimulatoare a tiroidei (TSI), care reacționează împotriva receptorilor TSH de pe glanda tiroida. Acești anticorpi confirma prezenta bolii Graves.

Scopul tratamentului hipertiroidismului este sa impiedice tiroida sa functioneze in exces. Exista trei modalitati prin care se poate realiza acest lucru: iod radioactiv (poate fi folosit pentru a distruge o parte din tiroida), medicamente (pot fi folosite pentru a bloca tiroida sa produca hormoni), interventia chirurgicala (poate indeparta tiroida partial sau total).

Cancerul de tiroida – Exista mai multe tipuri de cancer tiroidian. Riscul crested daca: ai intre 25 si 65 de ani, esti femeie, ai in familie o ruda cu boala tiroidiana sau ai urmat tratament cu radiatii pentru cap sau gat. Mergi la medic daca observi o umflatura la baza gatului. Pentru a stabili diagnosticul de cancer tiroidian, medicul va efectua examenul clinic si va recomanda analizele de sange pentru tiroida si investigatii imagistice, precum si o biopsie.

Tratamentul cancerului tiroidian depinde de tipul de cancer pe care îl ai și cat de mult s-a răspândit. Tratamentul poate include intervenția chirurgicala, tratament cu iod radioactiv, terapie de substituție hormonala, radioterapie, chimioterapie sau terapie țintita (folosește substanțe care ataca celulele canceroase fără a le vatăma pe cele normale).

Tiroiditele sunt un grup de afecțiuni cauzate de inflamația glandei tiroide. Cel mai frecvent este întâlnită forma cronică (tiroidita cronică Hashimoto), care reprezintă cea mai frecventă cauză de hipotiroidism.

Alte tipuri de tiroidită includ: tiroidita subacută (de Quervain), tiroidita acută, tiroidita post-partum, tiroidita Riedel (fibroasă), tiroidita indusă de medicamente.

Dintre toate aceste forme, cel mai frecvent este întâlnită tiroidita cronică autoimună, care poate afecta ambele sexe, cu o incidență mult mai mare la femei și cu vârsta medie de debut 30–50 ani.

Anumite studii epidemiologice au raportat o incidență de aproximativ 2–3%, mult mai mare în ariile cu deficit de iod (pana la 20%). Alte studii estimează că una din 6 femei vor dezvolta anticorpi antitiroidieni pe parcursul vieții.

La fel ca în alte boli autoimune, nu există un singur factor declanșator, ci mai mulți factori care favorizează apariția bolii:

  • Sexul: femeile sunt mult mai frecvent afectate față de bărbați (raport 7:1);
  • Vârsta: boala poate apărea la orice vârstă, inclusiv la copii, dar apare cel mai frecvent la vârstă medie;
  • Factori genetici: riscul de apariție a bolii este mult mai mare la persoanele cu părinți sau frați cu boală autoimună tiroidiană sau cu alte boli autoimune;
  • Coexistența altor boli autoimune, precum poliartrita autoimună, lupusul, diabetul zaharat tip I, creste riscul apariției tiroiditei autoimune la același pacient;
  • Expunerea la radiații externe crește riscul apariției tiroiditei autoimune.

În ce privește manifestările clinice, acestea se instalează lent, în relație directă cu gradul de hipotiroidism. La femeile tinere, de vârstă fertilă, a devenit o rutina testarea funcției tiroidiene și a nivelului de anticorpi antitiroidieni – anti-peroxidază tiroidiană (ATPO) și anti-tireoglobulină (ATG) în screeningul ce precedă sarcina.

Simpla prezență a anticorpilor, în condițiile unei funcții tiroidiene normale, nu determină simptome specifice. În cazul formelor cu creșterea volumului tiroidian, pot apărea simptome de jenă cervicală spontană sau la deglutiție sau tensiune cervicală.

Simptomatologia caracteristică este legată de gradul de distrugere a celulelor tiroidiene, se instalează treptat și este specifică hipotiroidismului: creșterea sensibilității la frig, dureri și tensiune musculară, dureri și rigiditate articulară, sângerări menstruale abundente și prelungite, tulburări de memorie și concentrare, depresie, constipație, creștere ponderală moderată prin retenție de lichide etc.

Diagnosticul tiroiditei autoimune

Diagnosticul afecțiunii se bazează pe evidențierea unui titru crescut al anticorpilor tiroidieni, cu sau fără modificarea nivelului hormonilor tiroidieni și al TSH (hormonul de stimulare tiroidiană).

Imagistica vine în completarea tabloului clinic și de laborator, prin modificări ecografice difuze sau nodulare ale structurii tiroidiene secundare procesului inflamator.

Recomandări de tratament

Prezența anticorpilor nu impune, în absența simptomelor, tratament substitutiv cu hormoni tiroidieni. Acești pacienți sunt sfătuiți să monitorizeze anual funcția tiroidiană. Tratamentul se instituie atunci când apare disfuncția tiroidiană, adică insuficiența de sinteză a hormonilor tiroidieni, care, în primă fază, se traduce biochimic prin creșterea valorilor TSH.

Noile recomandări internaționale nu impun tratament în această fază subclinică (cu niveluri normale ale hormonilor tiroidieni și cu TSH ușor sau moderat crescut). La adulți, tratamentul se inițiază când afecțiunea ajunge în faza clinică.

De la această nouă abordare fac excepție femeile de vârstă fertilă care doresc să rămână însărcinate. Acestea au indicație de tratament încă din forma subclinică și trebuie monitorizate foarte atent, în special în primul trimestru de sarcină, cunoscut fiind faptul că dezvoltarea normală a sistemului nervos embrionar este dependentă de hormonii tiroidieni materni.

Tiroidita autoimună: prognostic

În ceea ce privește prognosticul tiroiditei cronice, acesta este foarte bun cât timp pacientul este monitorizat funcțional.

Majoritatea pacienților primesc acest diagnostic ca implacabil – boală cronică, incurabilă. Tiroidita autoimună este, într-adevăr, o boală cronică, dar, în condițiile administrării tratamentului și ale unei monitorizări adecvate, boala nu afectează calitatea și durata vieții.

Există studii care au arătat că alimentația fără gluten ar putea reduce nivelul autoanticorpilor și ar crește durata fazei non-terapeutice. Studiile respective nu au însă putere statistică mare și nu sunt acceptate unanim. Suplimentele cu seleniu au demonstrat că pot reduce nivelul de autoanticorpi la 40% din subiecți.

Vitamina D este unanim recunoscută ca imunomodulatoare și, cum deficitul ei este întâlnit la peste 80% din români, este adecvată suplimentarea cu vitamină D a dietei. Oricum, o alimentație sănătoasă și echilibrată, un stil de viață activ, evitarea excesului de alcool și a fumatului sunt sfaturi generale care ameliorează majoritatea disfuncțiilor.

Sursa sanador.ro, reginamaria.ro

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: