Ionela Lungu

Spread the love


Ionela Lungu, absolventă a Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi”, dar cu un masterat în Prelucrarea Materialelor, şi-a găsit vocaţia într-o bucată de humă.

La început s-a jucat cu bucata de humă, dar când a văzut că figurina aproape că îi vorbea din palmă, a hotărât să meargă mai departe. Şi astfel s-a ajuns ca personajele lui Creangă, renăscute din mâinile sale, să ajungă în toate colţurile lumii.

„M-am apropiat către meşteşuguri fără să-mi dau seama, mai întâi dintr-o joacă, apoi m-a captivat şi am început să învăţ puţin câte puţin. Joaca a constat în modelarea unei bucăţi de humă (lut), pe vremea când încă eram studentă, apoi am dus această joacă mai departe, am încercat să integrez modelajul lutului într-o poveste şi ce poveşti ar fi fost mai potrivite, dacă nu cele ale lui Ion Creangă? Nici nu mi-a fost greu, pentru că toată copilăria mea am crescut printre materiale didactice realizate de mama şi sora mea mai mare, educatoare fiind. Pasiunea nu ar fi venit şi fără ajutorul lui Costi, soţul meu, humuleştean, crescut în acest sat cu atâtea tradiţii şi obiceiuri de iarnă, unde unele obiceiuri străvechi încă se mai păstrează”, a povestit, pentru AGERPRES, Ionela Lungu.

Următorii paşi ai Ionelei Lungu au fost să participe la târgurile de profil, alături de meşteri consacraţi, pentru a vedea ce impact au personajele sale. Iar succesul nu s-a lăsat aşteptat.

„Încrederea în mine am căpătat-o văzând interesul din partea organizatorilor, a celor care mă invitau, în primul rând. Şi aici nu vorbesc despre invitaţii la târguri organizate de primării de zilele oraşului, pentru că la astfel de manifestări sunt primiţi comercianţi, nu meşteri. E foarte importantă diferenţa. Mergeam la târguri şi expoziţii organizate de Muzee de Etnografie, la Muzeul Ţăranului Român, la Muzeul Satului ‘Dimitrie Gusti’, la Palatul Culturii din Iaşi, la cele în care exista o selecţie din partea unor etnografi, muzeografi, cunoscători ai artei populare”, explică meşterul popular.

Ionela Lungu a adăugat că toate figurinele de lut pe care le realizează sunt unice. Nu are un model anume după care se ia, ci pur şi simplu se lasă inspirată de moment şi de povestea din spatele personajului căruia îi dă viaţă.

„De altfel, arta populară de aceea e fascinantă, pentru că e unică. Simbolurile pot fi aceleaşi, dar meşterul vine cu viziunea proprie. Eu, când m-am apucat să modelez, nu mai văzusem la nimeni până atunci figurine din lut. Şi cu copii, când lucrez, îi îndrum la fel, să nu copieze, ci să realizeze în felul lor, în mod creativ.

Pe măsură ce modelez personajele, gândul mă poartă tot timpul la povestea din spatele chipului şi încerc să îl realizez mereu altfel. Deşi am atâţia Pâcală modelaţi, nici unul dintre ei nu seamănă la fel, deşi toţi au ceva în comun: faptul că par mucaliţi ca Pâcală descris în poveste. Sau Smărăndiţa popii cea năzdrăvană. Practic, ceea ce modelez, îmi imaginez figura ţăranului generic universală, un pic să stârnească râsul pentru că ne tragem dintr-un popor cu simţul umorului, un pic roşii în obraji şi cu feţe amuzante. În orice caz, mă apropii (cred) mai mult de ceea ce însemna ţăranul odată, nu cel de azi”, spune meştera.

Întrebată dacă ar schimba destinul personajelor lui Creangă, dacă ar remodela şi povestea din spatele figurinelor, Ionela Lungu a răspuns, zâmbind:

„Destinul din poveştile lui Creangă e imposibil de schimbat. Acolo e perfect. Tocmai că putem trage o grămadă de învăţăminte, ce am mai învăţa noi azi din greşelile personajelor dacă ele nu treceau prin atâtea păţanii? Poate chiar e momentul să învăţăm că nu e bine să dăm boii pe o căruţă, căruţa pe o gâscă, gâsca pe o traistă goală. Altfel, despre Dănilă Prepeleac nu s-ar fi povestit dacă nu ar fi”.

Ionela Lungu foloseşte doar materiale naturale pentru figurinele pe care le realizează, iar acest fapt se găseşte tot mai rar în prezentul invadat de plastic.

Sursa Agerpres

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: