Pteromys volans – Veverița zburătoare siberiană

Veverițele trăiesc mai peste tot. Puţine însă egalează neobişnuitele aptitudini ale veveriţei zburătoare siberiene (Pteromys volans).

Cum zboară ele?

Deşi toate veveriţele de copac sar din creangă în creangă, nici una nu atinge performanţele veveriţei zburătoare, despre care se spune că poate face salturi de circa 80 m! Dar cum reuşeşte micul rozător să zboare?

Veveriţa zburătoare are nişte membrane cu caracteristici aerodinamice care l-ar uimi pe orice proiectant de avioane. „În faţă, pieliţa este fixată de un pinten osos de lângă încheietura membrelor anterioare“, se spune în cartea The World of the Animals. „Deşi membrana pare a fi alcătuită doar din două straturi de piele, ea cuprinde şi un strat muscular subţire care le permite veveriţelor să modifice curbura suprafeţei de planare şi astfel să-i schimbe caracteristicile aerodinamice.“

În timp ce planează, veveriţa pare plată, aducând cu o mănuşă. În rest, îţi dă impresia că e îmbrăcată într-o hăinuţă de blană cu câteva măsuri mai mare.

Dar cum poate zbura veveriţa fără să se izbească de nimic? Coada are rol de cârmă, orientând în zbor micuţul animal. Chiar înainte de a ateriza pe un copac, veveriţa îşi deschide „paraşuta de frânare“, cu alte cuvinte îşi aduce corpul în poziţie verticală. Foarte rar se întâmplă să aprecieze greşit distanţele şi să cadă la pământ.

Un alt avantaj al acestui „deltaplanist“ îmblănit este greutatea lui mică. O veveriţă zburătoare adultă cântăreşte în general doar 150 g şi, fără coadă, are o lungime de circa 20 cm. Urechile nu-i stingheresc zborul, pentru că sunt mici şi fără smocuri de păr.

Un pilot nocturn

Ochii veveriţei sunt neobişnuit de mari şi par a fi două perle negre. Spre deosebire de alte specii cu care se înrudeşte, veveriţa zburătoare este un animal nocturn. Prin urmare, are nevoie de un văz foarte bun pentru a-şi găsi hrana preferată: mâţişorii şi frunzele foioaselor, precum şi mugurii coniferelor. Întrucât iarna micul rozător nu are o hrană îmbelşugată, toamna el îşi face provizii de mâţişori şi le ţine în mici ascunzători pe ramurile şi în scorburile copacilor.

Primăvara, unele veveriţe zburătoare sunt atât de prinse cu joaca, încât uită să-şi mai facă siesta. În plus, în această perioadă a anului, preocuparea lor e cu totul alta: împerecherea. După ce femela e suficient de impresionată de aptitudinile acrobatice ale masculului, e timpul să se gândească la construirea unui cuib, fie într-un adăpost pentru păsări — dacă e vreunul prin preajmă —, fie într-o scorbură. De obicei, veveriţa zburătoare are mai multe „domicilii“. Unele sunt cămări de alimente, iar altele cuiburi de rezervă. Există veveriţe zburătoare care îşi fac culcuşul prin şoproane. Spre deosebire de verişoarele sale, veveriţei zburătoare nu-i place viaţa la oraş.

Pe la sfârşitul primăverii sau începutul verii, veveriţa naşte doi sau trei pui. Ca să le asigure de-ale gurii, ea nu mai pune capul jos nici măcar ziua. La naştere, micuţii sunt cât buricul degetului, dar nici nu apucă toamna să treacă şi ei, ţup! afară din cuib, luându-şi zborul spre alţi copaci.

De ce sunt zărite atât de rar?

De ce este veveriţa zburătoare zărită atât de rar? În primul rând, pentru că această mică vietate nocturnă se mişcă fără zgomot prin coronamentul pădurii şi nu atrage uşor atenţia. În al doilea rând, veveriţa zburătoare preferă pădurile de foioase şi de conifere ce se întind de la Marea Baltică până la Oceanul Pacific, străbătând taigaua siberiană.

Vastele păduri siberiene par să asigure supravieţuirea veveriţei zburătoare. Însă, din cauza defrişărilor, această specie de veveriţe, asemenea altor animale ce cuibăresc în scorburi, nu mai are locuri potrivite unde să-şi ducă traiul. În Finlanda, care reprezintă regiunea vestică a habitatului ei, veveriţa zburătoare este ocrotită printr-un decret al Uniunii Europene. Simpla zărire a unei veveriţe zburătoare în coronamentul pădurii ori descoperirea excrementelor ei pot amâna sau chiar anula începerea unei lucrări de construcţie.

Fireşte, veveriţele zburătoare nici nu bănuiesc cât de mult înseamnă descoperirea urmelor pe care le lasă! De fapt, nimic nu pare să le tulbure eternul du-te-vino. Când liniştea serii se aşterne peste pădurile nordice, mii de năsucuri cu mustăţi tremurânde se ivesc rând pe rând din scorburile copacilor. Da, când rămurelele se balansează sub trupurile lor delicate, e clar că veveriţele zburătoare sunt iar în acţiune!

Sursa wol.jw.org

Sursa poza www.totb.ro

4 Replies to “Pteromys volans – Veverița zburătoare siberiană

  1. Într-adevar sunt magnifice, însa habitatul lor, si nu numai, este din ce în ce mai restrâns, din cauza lacomiei si inconstientei lui homo sapiens sapiens, pe nedrept numit asa ! Merci pentru toate aceste curiozitati superbe prezentate.
    O saptamâna binecuvântata cu pace si sanatate în deplina libertate, alaturi de toti cei apropiati, draga Adriana !

    1. Asa este. Tăierile copacilor si distrugerea padurilor produc pagube imense. Veverite zburatoare siberiane eu nu am vazut in realitate decat in documentare pe Animal Planet dar veverite de la noi, roscovane am vazut doar in copac. Si mai exista si alte veverite si veveritoi care nu fac parte din regnul animal si cel al sapiensilor de exemplu aceasta veverita……. Veverita lipseste o noapte intreaga de acasa. A doua zi vine toata smotocita, cu blana jumulita, vai de ea.
      – Ce s-a intamplat?, o intreaba veveritoiul,,,,,
      – Pai, m-a prins bursucul, m-a dus la el acasa si 3 zile m-a bursucit intruna.
      – Dar tu lipsesti doar de o zi!
      – Pai am venit numai sa ma schimb si ma intorc. Asa ca sa ne incepem saptamana doar cu voie buna si zambet plimbandu-ne mascati printre veveritoii fara co_vid_oii. Iti doresc o saptamana cu spor in toate. Cele bune! Adriana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.